Neutralitatea carbonului și dezvoltarea industriei sticlei
Odată cu dezvoltarea globalizării economice, economia mondială a făcut progrese uriașe. În același timp, dezvoltarea industriei a dus la emisii excesive de dioxid de carbon, care a avut multe efecte ireversibile asupra mediului, precum încălzirea globală și distrugerea stratului de ozon atmosferic. Aceste schimbări au un efect negativ asupra dezvoltării durabile a omenirii. Ca o amenințare majoră pentru mediu, emisiile excesive de dioxid de carbon au atras atenția în mod natural.
Ca răspuns la excesul de dioxid de carbon, diverse țări și comunitatea internațională au lansat obiectivul de a atinge neutralitatea carbonului. Așa-numita neutralitate carbon este unul dintre termenii economisirii energiei și reducerii emisiilor. Se referă la cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră generate direct sau indirect de întreprinderi, grupuri sau persoane într-o anumită perioadă de timp, care sunt compensate prin împăduriri, economisirea energiei și reducerea emisiilor etc. Emisii de dioxid de carbon autoproduse, la atinge"zero emisii" de dioxid de carbon. Vârful carbonului se referă la scăderea constantă a emisiilor de carbon după intrarea în perioada de platou. Mai simplu spus, înseamnă a"pragul de rentabilitate" emisii de dioxid de carbon.
În special pentru industria sticlei, emisiile de carbon din industria sticlei provin în principal din trei surse: emisiile de combustibili fosili reprezintă mai mult de 63,5% din emisiile de carbon din producția de sticlă, dioxidul de carbon format prin descompunerea materiilor prime sau oxidarea carbonului a reprezentat 23%, iar emisiile de energie electrică au reprezentat aproximativ 13%. %. Mai mult de 86% din emisiile de carbon ale sticlei provin din producție și, deoarece prețurile cărbunelui și petrolului greu sunt mai mici decât gazele naturale, majoritatea producătorilor din industria sticlei folosesc gaz de cărbune, gaz pe bază de cărbune, cocs de petrol , și petrolul greu ca combustibili principali, în timp ce gazul natural este folosit doar ca combustibil principal. Combustibil auxiliar. Costurile cu combustibilul reprezintă 50-60% din costul întregului de producție a sticlei. Cu excepția zonelor cu politici mai stricte de protecție a mediului, utilizarea combustibilului ieftin este alegerea principală pentru majoritatea companiilor autohtone producătoare de sticlă. Acest lucru a dus, de asemenea, la un consum ridicat de energie și emisii mari ale industriei sticlei.
Apoi, există doar două moduri de a reduce emisiile de carbon. Una este reducerea numărului de linii de producție, mai ales pe termen lung, închiderea completă a unui grup de companii care nu respectă standardele de consum de energie; pe de altă parte, reducerea utilizării energiei fosile și utilizarea gazelor naturale. Așteptați ca energia curată să înlocuiască cocsul de petrol ieftin și gazul pe bază de cărbune. Pentru a converti cărbunele în gaz, costul de modernizare a unei linii de producție este de cel puțin 5 milioane de yuani, iar costul de producție al utilizării gazului natural va crește, de asemenea, cu peste 20%. Aceste două aspecte vor aduce schimbări uriașe ale costurilor, schimbări în industrie și o nouă rundă de reforme din partea ofertei pentru industria sticlei.
